Date personale
Familia
Studii
Profesori si indrumãtori
Activitatea profesionalã
Lucrãri publicate
Volume, studii, dialoguri
Cântecul poporan din Muscel
Folclorul detentiei
Poezia rezistentei
Dialog cu Petre Tutea
Dialog cu Pr. Stãniloae
Revolutie si restauratie
Editii îngrijite
Cursuri universitare
Interviuri
Presa scrisã
Video

< Home > Contact <<*><*><*>> Romanã < English > Pycckий < Français>


Activitati civice


Rezistenta anticomunistă (1985-1989)

În ultimii ani ai regimului comunist initiazã activitãti de rezistentã activã anticomunistã. Organizeazã grupuri de tineri, promovând, în special în mediile studentesti, valori si repere culturale românesti interzise sau marginalizate în timpul regimului comunist.[1] Frecventeazã unul din cele mai prestigioase grupuri intelectuale din acea vreme, constituit în jurul filosofului Petre Tutea[2] redutabil oponent al regimului comunist. Este apropiat de personalitãti culturale ca Ioan Alexandru, Dumitru Stãniloae, Ernest Bernea, George Munteanu s.a.

Organizeazã dezbateri si colocvii, promovând teme si subiecte din operele unor autori interzisi sau cenzurati în perioada comunistã:[1]Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Vulcãnescu, Mircea Eliade, Dumitru Stãniloae, Ernest Bernea, Emil Cioran, Petre Tutea s.a.

În anii 1988-1989 este arestat si interogat în mai multe rânduri, fiind învinuit de „propagandã crestinã, ostilã ideologiei marxist-leniniste“, principala acuzatie fiind aceea de discipol al gânditorului Petre Tutea[3] In pofida presiunilor si amenintarilor, refuza sa colaboreze cu securitatea si nu semneazã nici un angajament de acest tip.[4]


Revolutia din Decembrie 1989

A participat la Revolutia românã din 1989, în Bucuresti.
A fost unul dintre primii membri ai Asociatiei “21 Decembrie”, alãturi de Lucian Mihai, Dragos Pâslaru s.a., participanti activi în prima zi a Revolutiei din Decembrie 1989 în Bucuresti. Nu este implicat în nici un fel în actuala activitate a asociatiei cu acest nume, a cãrei componentã (si, mai ales, reprezentare publicã) diferã radical de asociatia constituitã în Decembrie 1989.
Nu a acceptat si nu detine “certificat de revolutionar”, declarându-si public dezacordul fatã de practica autoritãtilor post-decembriste de a acorda privilegii[5] unui numãr mare de persoane ca “recompensã” pentru participarea (de multe ori incertã) la revolta popularã din decembrie 1989.


Liga Studentilor (1989-1991)

În 23 decembrie 1989 înfiinteazã asociatia nationalã “Liga Studentilor”, al cĂŁrei presedinte a fost pânĂŁ la terminarea studiilor (1991). (Video)

În aceastã calitate, organizeazã numeroase actiuni civice, militând pentru reconstructia societ[tii românesti, promovarea valorilor democratice si a statului de drept, apãrarea libertãtilor si drepturilor cetãtenesti.

A fost principalul coordonator al demonstratiei din Piata Universitãtii (aprilie-mai 1990) si al grevei naţionale studenţeşti din decembrie 1990.

Din martie 1991 este presedinte de onoare al Ligii Studentilor.[6]


Piata Universitãtii (1990) (Video)

A fost initiatorul si coordonatorul demonstratiei studentesti din Piata Universitãtii, cãreia i-a imprimat un caracter pasnic, non-violent,[7] Marian Munteanu fiind principalul promotor al non-violentei ca atitudine civicã în România postdecembristã.[8]

A fost cel mai proeminent lider al protestelor anti-comuniste din 1990, terminate în mod violent prin interventia minerilor sub guvernarea lui Petre Roman si presedintia lui Ion Iliescu. Cu privire la Piata Universitãtii scriitorul Eugen Ionesco declara: “Desteaptã-te Române este un cântec vechi, însã adevãrata desteptare s-a produs acum. Cred cã tinerii din Piata Universitãtii, cu Marian Munteanu în frunte, sunt adevãratii eroi. Au vrut libertate si o vor încã, au vrut sinceritate. N-au spus decât adevãrul. Ei sunt, cum zice francezul, «en quete de la liberté», în cãutarea libertãtii si au s-o gãseascã. Eu sunt alãturi de ei. Am spus de multe ori cã uitasem de România de-atâta vreme de când sunt aici; acum însã mi-am recâstigat o inimã de român… Acolo, în România, n-au «jucat», acolo oamenii au trãit si au murit. Si mai stiu cã în Piatã nu s-a propagat violenta, ci dimpotrivã. Marian Munteanu a cerut discutii libere, adevãr.”[9]

Receptat de cãtre puterea politicã din acea vreme ca o posibilã amenintare datoritã popularitãtii si simpatiei câstigate în timpul demonstratiei “Piata Universitãtii”, a fost arestat în zorii zilei de 13 iunie 1990, eliberat dupã-amiazã si apoi sechestrat si bãtut cu brutalitate în dimineata de 14 iunie 1990 în sediul Universitãtii de cãtre minerii coordonati de fortele de ordine si reprezentantii conducerii statului. A fost transportat în stare gravã la spital (moarte clinicã).[10] După numai 4 zile a fost din nou arestat abuziv[11] si detinut politic la penitenciarul Jilava.[12]

A fost eliberat dupã douã luni de detentie, în urma presiunilor nationale si internationale (personalitãti politice si reprezentanti ai unor prestigioase organizatii internationale[13] au generat o puternicã reactie internationalã),[14] iar în tarã, pentru eliberarea sa au demonstrat pasnic sute de mii de oameni în Bucuresti (“marsul alb” din 13 iulie 1990) si principalele orase ale tãrii.


Alianta Civicã (1990)

În decembrie 1990 participã la fondarea Aliantei Civice, fiind ales primul presedinte al aliantei.[15] La scurt timp, însã, fiind în dezacord cu majoritatea membrilor consiliului de conducere (dominat de GDS), a demisionat din functia de presedinte[16] si s-a retras din Alianta Civicã.[17] Ulterior, Alianta Civicã s-a tranformat în partid[18] si a devenit o anexã a sistemului politic, dispãrând practic din viata publicã.[19]


Miscarea pentru România (1992-1995)

Dupã adoptarea Constitutiei Romaniei (noiembrie 1991), Munteanu a înfiintat organizatia cultural-politicã de tineret “Miscarea pentru România”, de orientare national-democratã, care a avut însã o perioadã scurtã de activitate (1992-1995).

Miscarea propunea un program de selectie si pregãtire a tinerilor pentru sprijinirea procesului de împrospãtare a clasei politice, considerând drept criterii de promovare competenta si profesionalismul. Unul din obiectivele formatiunii era înfiintarea, în viitor, a unui partid politic de orientare national-democratã (doctrinã formulatã si propusã de Marian Munteanu,[20] plecând de la modelul lansat de Nicolae Iorga si cu influente din practica unor partide occidentale - partidul francez “Adunarea pentru Republicã” si alte partide crestin-democrate). Un element inedit (dar criticat de politicienii vremii ca "elitist" si chiar "extremist") este introducerea examenului de competentã politicã pentru înscrierea în Miscare. Singurii lideri marcanti care trateazã cu întelegere si salutã aparitia noii formatiuni sunt - nu întâmplãtor - doi venerabili oameni politici: Corneliu Coposu[21] si Alexandru Bârlãdeanu, atitudinea acestora rãmânând o exceptie în contextul elitei politice din acea vreme.

Urmeazã rapid o durã campanie de denigrare, bine instrumentatã. Devenise evident cã initiativa asociatiei era respinsã de majoritatea partidelor care, lipsite de o bazã electoralã în rândurile tineretului, vedeau ridicându-se un competitor ce putea deveni în viitor un adversar redutabil. Se merge pânã la acuzatia oficialã de "extremism" politic si se cer anchete din partea organelor statului. SRI si Procuratura Generalã sunt sesizate de presedintele Iliescu si de alti lideri politici. Desi rezultatul anchetelor demonstreazã clar cã nu exista nici cea mai vagã urmã de "extremism",[22] era târziu. Partidele obtinuserã ceea ce urmãriserã de la început: aplicarea unei etichete greu de dezlipit si inducerea unei doze de neîncredere în opinia publicã, interna si, mai ales, din strãinãtate.

Lipsitã de posibilitatea de a se adresa opiniei publice, accesul fiindu-i interzis, practic, în mass-media, lipsitã de posibilitãti materiale (majoritatea membrilor erau studenti sau proaspãt absolventi, fãrã surse semnificative de venit), asociatia îsi înceteazã activitatea în 1995.


Dialogul economico-social (1995-2006)

Dupã patru ani de activitate in domeniul economic (1995-1999) Marian Munteanu este ales vicepresedinte al Confederatiei Nationale a Patronatului Român (CNPR), organizatie pe care o reprezintã (1999-2006) în cadrul Comisiilor tripartite de Dialog Social (Guvern-Patronat-Sindicate) de pe lângã Ministerul Educatiei, Ministerul Culturii si Ministerul Muncii. În aceastã calitate reprezintã România, în 2000, la Congresul International al Muncii de la Geneva. În 2000 a fost ales vicepresedinte al Uniunii Generale a Industriasilor din România (UGIR); a fost delegat la Congresul International al Întreprinzãtorilor si Industriasilor (Vilnius, 2000 si Moscova, 2001) si membru al Consiliului CIII.


Liga Culturalã a Românilor de Pretutindeni (2000-prezent)

Din anul 2000 participã la activitatile Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, fiind prezent la numeroase manifestări dedicate promovării valorilor culturale. Este ales, în 2002, prim-vicepreşedinte al acestei organizaţii culturale.


Fundatia Euxinus (2003-prezent)

În iunie 2003 pune bazele fundatiei “Euxinus”, ONG cu activitãti culturale si umanitare. Participã la actiuni de promovare a valorilor morale si la dialogul interconfesional laic pe plan international.


Alte organizatii

De-a lungul vremii a mai fost înscris, pentru scurt timp, în unele asociatii si organizatii, fãrã a participa în mod semnificativ la activitatea acestora: Uniunea Culturalã Vatra Romaneascã, Societatea Ziaristilor Români, Forumul pentru Stiintã si Reformã – FORS s.a


Iasi, 25-28 mai 1989, la Colocviul Studentesc "Eminescu"
Legitimatia de membru al Asociatiei 21 Decembrie Bucuresti
Demonstratia studenteascã din Piata Universitãtii, aprilie-mai 1990
Manifestatii pentru eliberarea lui Marian Munteanu, aflat în închisoarea Jilava,
organizate de studentii din Iasi, Bucuresti (Marsul alb 13 iulie 1990) si Cluj-Napoca
O dezbatere a Ligii Studentilor (1990)
O dedicatie a poetului si
profesorului Ioan Alexandru
"Drumul Crucii" - 1992
Împreunã cu Patriarhul Teoctist (1999)
Invitati de onoare ai Congresului Ligii Studentilor (octombrie 2000): PS Teodosie Snagoveanul,
Prof. univ. dr. Eugen Simion, Presedintele Academiei Române, Prof. Marian Munteanu,
Conf. univ. Rãzvan Bobulescu, Presedintele Federatiei "Alma Mater" si Constantin Ticu Dumitrescu, Presedintele AFDPR
Delegatia tripartitã a României (Guvern - Patronat - Sindicate) la Conferinta Internationalã a Muncii - Geneva, mai 2000
Marian Munteanu - reprezentant al organizatiilor patronale din România

Cu Frank Wolf, membru
al Congresului SUA
Cu Boris Traikovski,
presedintele Macedoniei
Cu Vuk Draskovici,
ministrul de externe al Serbiei
Cu Fatmir Mediu, ministrul
apãrãrii din Albania
La dezvelirea plãcii memoriale
de la Sf. Mãnãstire Putna,
alãturi de IPS Teofan
Placa memorialã
de la Sf. Mãnãstire Putna



Note:

[1] a,b Traian Cãlin Uba, Cine este Marian Munteanu?, anchetã publicatã în cotidianul Romania liberã, 25-27.07.1990. Mãrturii ale unor colegi (Mugur Vasiliu, Viorel Motoc s.a.) si profesori: George Frâncu, George Munteanu, Octav Pãun, Emanuel Vasiliu s.a. ● Marin Marian, Mariane, Dreptatea, 07.07.1990.
[2] Carmen Dragomir, Tutea si grupul de disidentã - articol publicat în "Jurnalul National", nr. 4916, 22.01.2009.
[3] Claudiu Târziu, Prietenii plãtite cu 13 ani de gherlã, Cotidianul, 18.10.2006 – Interviu cu scriitorul Marcel Petrisor ● Ioana Diaconescu, Scriitori în Arhiva CNSAS - Petre Tutea în încercuirea Securitãtii, România literarã, Nr. 51, 28.12.2007 – 03.01.2008 ● Ion Coja, Marele Manipulator si asasinarea lui Culianu, Ceausescu, Iorga, cap. VII.
[4] Colaborarea lui Iliescu cu Securitatea va rãmâne o enigmã, Ziarul de Iasi, 22.11.2000 (declaratie a unuia din studentii arestati de securitate pentru relatia cu Petre Tutea).
[5] Gelu Ispas, Figurã marcantã a tragicelor evenimente de acum patru ani, Marian Munteanu declarã…, Libertatea, nr. 1349, 14.06.1994: “ [Marian Munteanu] a declarat cã modul în care procedeazã anumite asociatii de revolutionari e de naturã sã compromitã «lucrurile frumoase care s-au petrecut în Decembrie». «Am fost indignat cã unii oameni au solicitat privilegii pentru motivul cã au luptat», a declarat [Marian Munteanu], precizând cã, personal, nu posedã o asemenea diplomã, pe care o considerã «o rusine» de care l-a ferit Dumnezeu.”
[6] Liga Studentilor, Repere cronologice
[7] Romulus Cristea,Studentii si Piata Universitãtii - articol publicat în „România liberã”, 10.05.2006 ● Tania Dutescu-Coliban, Nu Marian Munteanu trebuie judecat, Phoenix, 9-15.07.1990.
[8] Dora Mezdrea, Cazul Marian Munteanu, Dreptatea, nr. 129, 13.07.1990 ● George Achim, Un crucificat, Dreptatea nr. 140, 26.07.1990.
[9] Gheorghe Dumbrãveanu (redactor coordonator), Piata Universitãtii, R.A. Imprimeria Coresi, Bucuresti – antologie de interviuri si reportaje, p.100-101.
[10] Tad Szulc, Dispatches From Eastern Europe (Mesaje din Europa de Est), articol publicat în "National Geographic", martie 1991 ● Alin Alexandru,Martor ocular, Expres, 22-28.06.1990 ● Alin Rus, Mineriadele, Între manipulare politicã si solidaritate muncitoreascã, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007 ● Liviu Iolu, Ortacul care a încercat sã-i ia capul lui Marian Munteanu - articol publicat în "Evenimentul Zilei", 27.07.2005.
[11] Lidia Popeangã, Al. Racoviceanu, Dosarul lui Marian Munteanu a fost contrafãcut de SRI - articol publicat în "National", nr. 70, 04.09.1997 ● Lidia Popeangã, Al. Racoviceanu, Dosarul lui Munteanu, contrafãcut de SRI - articol publicat în "Gardianul", 17.06.2005.
[12] Simion Buia Jr.,Arestãri, România liberă, 20.06.1990.
[13] Apel în apãrarea lui Marian Munteanu, România liberă, 1.08.1990; printre semnatari: Eugen Ionesco, Bertrand Poirot-Delpech, Jacques Soustelle (membri ai Academiei Franceze), E. M. Cioran, Paul Goma, Corneliu Coposu, Ioan Alexandru, Ştefan Augustin Doinaş, Alexandru Paleologu, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Monica Lovinescu s.a.
[14] Frank Wolf, membru al Congresului SUA, Încãlcarea continuã a drepturilor omului în România - discurs cu privire la reprimarea Pietei Universitãtii si arestarea lui Marian Munteanu tinut in Congresul SUA, 20.07.1990 ● Florian Mihalcea, Amnesty International îl apãrã pe Marian Munteanu, ziarul “ Timisoara”, 14.07.1990.
[15] Florin Gabriel Mãrculescu, Conferinta de presã a Aliantei Civice, România liberã, 18.12.1990.
[16] Marian Munteanu si-a depus demisia din functia de presedinte al Aliantei Civice, Evenimentul, 28.12.1990.
[17] Ilinca Cioculescu, Marian Munteanu demisioneazã din Alianta Civicã, Cotidianul, 8.07.1991.
[18] Interviu cu Mona Muscã, Evenimentul Zilei, 27.02.2007.
[19] Sorin Rosca Stãnescu, Alianta Civicã moare. Sau chiar a murit. În timp ce Ana Blandiana protesteazã, Ziua, Nr. 1492, 24.05.1999. A se vedea si Marian Munteanu, Revolutie si restauratie, capitolul “Vatra civicã”.
[20] Statutul si Programul formatiunii Miscarea Pentru România, 10 Decembrie 1991, depuse la Tribunalul Municipiului Bucuresti (Dosar 31/P/1991); revista “Miscarea”, februarie, 1992. (Statutul MPR – extrase) (Programul MPR – extrase)
[21] Interviu cu dl. Corneliu Coposu, publicatia “Miscarea”, martie, 1992.
[22] Domnita Stefãnescu, Cinci ani din istoria României, Ed. Masina de scris, 1995, p. 348 – relatare privind comunicatul Procurorului General.

Activitãti civice
Rezistenta anticomunistã (1985-1989)
Revolutia din Decembrie 1989
Liga studentilor (1989-1991)
Piata Universitãtii 1990
Alianta civicã (1990-1991)
Miscarea pentru România (1992-1995)
Dialogul economico-social (1999-2006)
Liga Culturalã a Românilor de Pretutindeni (din 2000)
Fundatia Euxinus (din 2003)
Alte organizatii
Activitãti politice
Apartenenta politicã
Miscarea pentru România
PUNR - Alianta Nationalã
Activitãti economice
Proprietãti
(declaratia de avere)
Referinte
 Marian Munteanu