Înapoi

Conf. Univ. Dr. Constantin MĂLINAŞ - Folclorul detenţiei la români, recenzie publicată în , revistele online Romanian Vip, 17 Februarie 2009, şi AGERO, revista Asociaţiei Germano-Române (Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart), Stuttgart, Februarie 2009.
Sursa web: http://www.romanianvip.com/2009/02/17/folclorul-detentiei-romani/
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Marian%20Munteanu%20-%20folclorul%20detentiei%20la%20romani%20de%20Constantin%20Malinas.htm



Folclorul detenţiei la români

de Constantin Mălinaş



Ne-am întrebat adesea de-a şirul anilor, ce a făcut Marian Munteanu în lungul timp şi răstimp de după fenomenul numit Balconul Universităţii, sau Piaţa Universităţii, din anul de graţie 1990? Multă lume s-a întrebat multă vreme, între care şi eu m-am nimerit, dar cu puţin folos, căci răspuns nu am avut de niciunde, iar pe Marian Munteanu, parcă-l luase gaia şi-l ciugulise cioara de comănac. Deşi s-a văzut limpede că a fost între puţinii oameni politici cu har, de îi poţi număra pe un singur deget arătător de la mâinile tuturor românilor, însuşi Marian Munteanu s-a retras şi s-a purtat cu discreţie şi fereală, de parcă stătea sub un imperiu şi nu voia să dea prilej de răspunsuri.

Dar ceva a făcut! Şi acum ştiu ce a făcut, ce a croit, mă simt dator şi motivat să dau la iveală opinia mea despre ce a făcut, un lucru frumos, superb şi academic, a făcut o enciclopedie tematică specială, o lucrare uriaşă, de format mare, sub forma unei cărţi de 1152 de pagini de text, publicată în anul 2007 la Editura Valachia, sub titlul: „Folclorul detenţiei: Formele privării de libertate în literatura poporană, studiu tipologic, antologie de texte şi glosar”. Este o lucrare de dimensiuni astrale, din punct de vedere intelectual şi metodic, o lucrare care cere viaţă de om. Dar Marian Munteanu a biruit, a croit-o împărăteşte şi a muncit-o iobăgeşte, vâslind de unul singur pe o corabie atât de mare şi diversă, dar pe care a dus-o în port, şi a tras-o la mal, cu încărcătura ei preţioasă, frumos expusă într-un sistem de cunoaştere impresionat prin amploare şi arhitectură.

Se cuvine să mărturisesc că am aflat întâmplător de lucrare. Eram la 1 Decembrie 2008 la Alba Iulia, la Congresul spiritualităţii românilor, acolo, pe hol la Hotelul Transilvania l-am văzut pe domnul Marian Munteanu, cu un fular tricolor, ca toţi delegaţii, era singur. Am avut necuviinţa de a-l striga şi mi-a răspuns de îndată, m-am prezentat, ne-am salutat şi a început o discuţie amicală ca de la sine, care m-a onorat foarte mult. I-am oferit revista noastră „Familia română”, ce tocmai reapăruse la Baia Mare, după ce fusese alungată de la Oradea, de asemenea i-am oferit câteva cărţi orădene. Mi-a mulţumit şi le-a primit. Staţi!, zice, să vă aduc din maşină o carte! Şi a ieşit, revenind cu un fel de Minei, sau Evanghelie, sau Antologhion „Înflorirea cuvintelor”, asemenea celor vechi de la Râmnic, care m-a speriat prin dimensiuni şi greutate.

Doamne! Da ce este aceasta? Mirarea s-a înteţit, când am deschis-o şi am văzut despre ce este vorba. Dar… e o curată nebunie cosmică! am declamat eu nepoliticos. A surâs de departe şi mi-a explicat în câteva salturi despre sfera semantică a titlului şi semiologia cărţii. În care poate intra şi folclorul mineresc, apt pentru spaţiul obligat şi restrâns în care se naşte, ca o varietate de folclor al detenţiei. Şi ne-am despărţit cu bună cuviinţă, eu păstrând memoria unei întâlniri excepţionale prin banalul ei, cu o personalitate ce arde adesea cu flacăra întoarsă în sine.

Şi acum, despre carte!

Este solitară, este prima şi unică în literatura română, după monografia cândva dedicată baladei „Mioriţa”. Dar aceasta depăşeşte acel subiect, prin extinderea mai mare a temei. Este o carte solidă, totodată de studiu, de compasiune, de solidaritate cu ideea de suferinţă şi starea de recluziune de orice fel. Ce şi-a propus autorul? Cercetare, studiu monografic de teme şi motive, antologie de texte. Adică foarte mult, pentru definirea şi rezolvarea ştiinţifică a unui subiect tratat arborescent, în modulele şi paradigmele sale textuale: chiar intertextuale.

Temniţa, ca depozit şi veşmânt de forţă al ideii de libertate, acesta e un posibil logo al cărţii, venind din mitul lui Prometeu înlănţuit în aer curat şi liber, dar înlănţuit de o putere vicleană şi rea, venind din labirintul Minotaurului, care îl lasă pe om să se mişte fără ieşire, prefigurând prin amplificarea artistică în proză castelul-închisoare, planeta-închisoare, deja instalate ca o temă literară. Se face oglindirea ei în literatura română, în variate expresii, de la Nicolae Filimon, Ion Ghica la Tudor Arghezi şi Vasile Voiculescu, activă în literatura rezistenţei, la Paul Goma, Constantin Noica, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Nicolae Steinhard, sau Richard Wurmbrandt.

Ca fenomen popular, tema este o permanenţă a folclorului, care dezvoltă trecerea prin recluziune, trecerea prin închisoare, de orice formă ar fi, pentru a dobândi trăirea libertăţii.

Şi o concluzie înfiorătoare a autorului: „Dacă am extinde aria de cuprindere a temei şi la alte forme de restrângere a libertăţii, am observa că aproape întreaga istorie a literaturii stă, prin patimile creatorilor ei, sub semnul abuzurilor, îngrădirilor şi chiar a celor mai grave violenţe”. (p.19). Studiul , transcrierea în sistem ortografic actual şi ordonarea antologiei se face în zece părţi, cu 34 grupaje tematice a tipologiei textelor, deschise, ca o schemă de lucru, pentru a putea primi şi alte variante de ilustrare în viitor. Vechimea textelor selectate porneşte de la anul 1885 şi vine până la zi, ilustrând: „Modul în care sunt reflectate în folclorul românesc fenomenele, întâmplările şi trăirile determinate ori influentate de experienţa, sau imaginea privării de libertate, acordând o atenţie specială detenţiei, cu precădere celei penitenciare” (p.37). Alte forme de privare de libertate (sclavia, cătănia, servitutea opresivă) sunt minimal exemplificate, dar autorul observă că materialul există mult şi fiecare subtemă ar putea da obiectul „unei antologii separate de dimensiunile celei de faţă”.

Este oare aceasta o exagerare? Parcurgând textele vedem că nu. Mesajul subiacent este acolo, chiar în texte de petrecere este, încât trăim cu veselie în mijlocul unei uriaşe conştiinţe ultragiate de omniprezenţa închisorii materiale, sau spirituale, pe care nu o luăm în seamă, dar trăim în chingile ei, de la recluziunea de/din dor, la cea socială abuzivă, cu multe faţete reale, sau simbolice.

Detenţia este volatilă şi voluntară, dacă este din dragoste: „Pentru tine, dorule/ Am să-nfund grosurile/ Grosuri mândre cu zăbrele/. Pentru dorul mândrii mele/Si-am să-nfund şi temniţa/ Pentru mândruleana mea”.

Sau este socială: „La tribunal îi scotea/ i începea a-i cerceta/ Care scăpa, mai scăpa/ Care nu, ocna vedea/ Unde-i seacă viaţa…”. Ori alt fel de detenţie, generatoare de suferinţă: cătănia, prizonieratul, călugăria, captivitatea de orice fel, servitutea, munca forţată, în total cu peste o mie de piese, în prima jumătate a antologiei, care este de poezie. Urmează în partea a doua proza pilduitoare, obiceiuri, teatru popular, jocuri de copii, credinţe şi farmece, ghicitori, proverbe şi zicători, alte frânturi de limbă, precum: „Pasărea în colivie nu se bucură/ şi de e vie”, „Robul în robie/ ca pasărea în colivie” etc. Se face analiza textelor din punct de vedere al mesajului şi tipului de detenţie, admisă, ca ispăşire, sau respinsă, direct, sau alegoric, ca piază rea, cu sistematizarea a peste cinci mii de citate ordonate statistic şi sapienţial. Interesant că în cazul detenţiei respinse, ca fiind nedreaptă, scăparea se face cu ajutor din familie, ajutor de la animale fabuloase, ajutor de la iubită, prin clemenţă, prin reabilitare rituală, dar niciodată prin intervenţie divină. Se poate înţelege că în credinţa populară pedeapsa nedreaptă nu vine de la Dumnezeu, care are atributul suprem al unui justițiar corect şi bun, spre deosebire de altera pars, care este izvodul răului şi a nedreptăţii, într-o gândire duală, cu două entităţi potenţiale, care ne guvernează, una dreaptă şi alta nedreaptă. Totuşi acest dualism sacral arată vechimea chiar precreştină a matricei materiei adunate şi face cu atât mai valoroasă cercetarea şi antologia durate de Marian Munteanu, cu precizie şi devotament, într-o lucrare deopotrivă sociologică şi literară.


Conf. Univ. Dr. Constantin MĂLINAŞ - Folclorul detenţiei la români, recenzie publicată în , revistele online Romanian Vip, 17 Februarie 2009, şi AGERO, revista Asociaţiei Germano-Române (Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart), Stuttgart, Februarie 2009.
Sursa web: http://www.romanianvip.com/2009/02/17/folclorul-detentiei-romani/
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Marian%20Munteanu%20-%20folclorul%20detentiei%20la%20romani%20de%20Constantin%20Malinas.htm

SUS