Home

Marian Munteanu, Misiunea noastră: salvarea statului român (Manifest şi Program politic), Septembrie-octombrie 2000.



Misiunea noastră: salvarea statului român



Demnitate şi prosperitate pentru cetăţenii României

– manifest politic –



Statul român traversează o perioadă de criză majoră. La numai 11 ani de la insurecţia din 1989, clasa politică a epocii post-comuniste a reuşit să îngroape speranţa acelui Decembrie miraculos sub lespedea apăsătoare a sărăciei şi disperării.
Ce rost ar mai avea, veţi spune, în aceste condiţii, candidatura, participarea la viaţa politică, despre care toată lumea ştie că este dominată de incorectitudine?
Cu toate acestea, am hotărât, sprijinit de cei care mă cunosc şi au încredere în mine, să înfrunt barierele neîncrederii şi să ofer o altă cale, deosebită complet de sistemul ultimilor 11 ani.

Am atras atenţia încă din 1990 asupra direcţiei greşite spre care era împinsă România. Am criticat aspru puterea de atunci. De asemenea, m-am împotrivit şi celor care, iniţiind CDR[1], urmăreau doar să ajungă la putere, fără a fi preocupaţi în mod serios de interesele reale ale poporului român.

Guvernările perioadei 1990-1996[2] au eşuat. Guvernările din 1996-2000[3] au constituit un eşec şi mai dureros. Desigur, cei pe care i-am criticat în aceşti 11 ani şi-au utilizat puterea pentru a mă discredita. Am fost atacat în toate felurile, de la minciuni, calomnii şi dezinformări până la agresiuni fizice, tentativă de omor, arestări şi închisoare. M-au atacat şi unii, şi ceilalţi.
Întreb: ce a determinat aceste forţe să atace atât de puternic un om care nu a fost nici demnitar, nici parlamentar, nici măcar membru al vreunui partid? Oare nu teama că, la un moment dat, poporul va afla că ceea ce propun este în interesul ţării, al cetăţenilor?

Ştiu că mulţi oameni nu mă cunosc sau au informaţii greşite despre mine. Îi rog numai să asculte propunerile pe care le aduc, cu sinceritate şi deschidere sufletească.
Aceste alegeri reprezintă doar o etapă. Reclădirea statului român, refacerea demnităţii naţionale şi asigurarea prosperităţii cetăţenilor României reprezintă pentru mine ţelul fundamental căruia i-am dedicat întreaga energie, putere de muncă şi cunoaştere. Preluarea valorilor şi mecanismelor civilizaţiei moderne reunite într-o sinteză inteligentă cu fondul nostru tradiţional, cultural şi spiritual reprezintă, în viziunea mea, calea pentru construirea unei societăţi puternice şi prospere.

Am convingerea că poporul nostru merită pe deplin o viaţă în demnitate şi bunăstare. Realizarea acestui obiectiv depinde de fiecare din noi. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, vom reuşi.



„Credinţă, lege, bunăstare“

– program politic –




Unde ne aflăm


La mai bine de 11 ani de la căderea dictaturii comuniste, România nu şi-a găsit pacea materială şi morală pe care o merită. Starea actuală este de-a dreptul dramatică. Totul a decăzut. Singură demoralizarea societăţii a progresat.

Ţara plăteşte falimentul guvernărilor de după 1989. Regimul politic şi electoral, prin cinismul şi demagogia evoluţiilor sale, este mai mult o bătaie de joc. Regimul administrativ se complace în anarhie. Regimul economic este definit prin ineficienţă, corupţie şi nepăsare. Regimul social nu este decât nedreptate. Regimul intelectual şi moral, impus de clasa politică actuală, este dominat de un materialism steril, dispreţuitor faţă de valorile fundamentale, spirituale şi culturale româneşti şi, pe de altă parte, incapabil să înţeleagă experienţa civilizaţiei occidentale.

Dezordinea şi impreciziile clasei politice au un asemenea corespondent în haosul din administraţie, încât nu e de mirare că prestigiul Parlamentului, al Guvernului şi al Justiţiei sunt atât de coborâte, încât ameninţă să clatine însăşi baza statului. Ambiţiile şi ranchiunele se înmulţesc, intrigile se înnoadă cu o rapiditate fantastică, propunerile şi soluţiile realiste nu interesează aproape pe nimeni.

Exceptând războaiele, probabil că nu se poate găsi în întreaga istorie a României o perioadă mai neagră şi mai plină de pericole pentru fiinţa noastră naţională. Niciodată românii nu au simţit mai violent şi mai dureros decât în prezent umilinţa de a trăi fără drepturi în propria lor ţară, prinşi în captivitatea unui sistem anticreştin, inuman şi falimentar, sistem ce i-a aruncat pe ultimul loc în rândul fostelor ţări comuniste, atât din punctul de vedere al mecanismelor economice şi sociale, cât şi din punctul de vedere al evoluţiei democratice.

Toate instituţiile şi formele de organizare pe care le-a creat poporul român sunt supuse unui proces sistematic de anulare şi distrugere. Preşedinţia României a ajuns un birou de protocol, anexat unor interese de grup. Parlamentul bâjbâie în incoerenţă, iar Guvernul şi instituţiile subordonate reprezintă expresia unui algoritm străin de interesele cetăţenilor. Organismele reprezentative ale marilor grupări socio-profesionale, sindicatele şi patronatele, nu sunt ascultate de nimeni. Interesul clasei politice se restrânge la a utiliza electoral aceste structuri şi, eventual, la controlul lor prin amestecuri brutale sau presiuni de tot felul. Instituţiile de menţinere a ordinii interne şi de justiţie sunt permanent agresate şi lipsite de orice protecţie. Armata Română este umilită pe toate căile, urmărindu-se practic anularea funcţiilor sale fundamentale; onoarea militară nu înseamnă nimic pentru politicieni, iar apărarea ţării nu numai că nu interesează dar chiar deranjează oligarhiile ce stau în spatele grupurilor politice. Comunitatea serviciilor de informaţii este de asemeni redusă la statutul de instrument, rezultatele muncii acestora fiind ignorate, ascunse în sertare de cei aflaţi la putere sau, eventual, folosite ca arme de şantaj. Învăţământul, educaţia naţională, au rămas amintiri; valorile noastre culturale sunt rând pe rând izgonite din manuale şi din viaţa cetăţii, tinerilor acestei ţări oferindu-li-se avalanşa degradantă a subculturii şi distrugerii morale. Biserica, singură, rezistă încă în faţa atacurilor cu care este înconjurată din toate părţile, fiind însă grav afectată de refuzul conducerii politice de a acorda sprijinul firesc acelor forme de viaţă creştine, singurele prin care s-ar putea afla calea de ieşire din criza morală care ameninţă însăşi fiinţa naţională.



Ce avem de făcut


Regimul politic instalat după insurecţia din Decembrie 89 a anulat aproape orice ordine şi orice ierarhie firească în societate. Viaţa publică a fost desfigurată printr-o avalanşă de minciuni şi dezinformări iar instituţiile esenţiale au fost „populate“ cu amatori, incompetenţi şi chiar trădători.

Nu de pseudo-reforma de până acum avem nevoie. Cred cu tărie că salvarea poporului român trebuie să înceapă printr-un proces de reconstrucţie totală, pe baze noi, a instituţiilor statului. Nu avem partide politice organizate instituţional, ci grupuri clientelare, nu avem formule ideologice articulate, ci sloganuri gângave şi lozinci mincinoase. Ne aşteaptă aceleaşi „algoritmuri“, aceleaşi grupări de interese, aceeaşi ineficienţă.

Reconstrucţia statului român trebuie să înceapă cu Preşedinţia României, cu reconstrucţia instituţiei prezidenţiale. Această instituţie este singura care are, acum, posibilitatea să acţioneze în interesul poporului şi să blocheze aventurile şi trădările politicienilor.
În acest sens, propun românilor transformarea Preşedinţiei într-o instituţie activă, energică, subordonată exclusiv interesului naţional şi clădită pe principii de competenţă, cinste şi fermitate.


Parteneriat social şi reconciliere naţională.
Consiliul Naţional Român

Dacă românii vor decide să-mi încredinţeze mandatul de Preşedinte, voi constitui imediat, în jurul instituţiei prezidenţiale, Consiliul Naţional Român, care va reuni reprezentanţii aleşi democratic ai categoriilor socio-profesionale din ramurile economiei naţionale, angajaţi şi angajatori, precum şi reprezentanţii autorizaţi ai instituţiilor fundamentale ale ţării, Armata, Biserica, Justiţia, Academia, Învăţământul, Comunitatea Serviciilor de Informaţii, Poliţia şi Jandarmeria. Preşedintele României va acţiona numai în acord cu opţiunile şi analizele acestui consiliu. Promulgarea legilor va ţine cont de felul în care proiectele respective respectă interesele societăţii româneşti. Conform prerogativelor sale, Preşedintele se va adresa Parlamentului şi Guvernului transmiţând acestora nu părerile sale personale ci puncte de vedere argumentate şi mai ales reprezentative. Voi acţiona în orice moment în care partidele din Parlament nu-şi respectă angajamentele luate în faţa poporului. Aceasta este, în viziunea mea, misiunea fundamentală a şefului statului român. Aşa vor fi lichidate tensiunile (artificial şi criminal create în aceşti ani) între diversele grupări socio-profesionale, între instituţii, între diversele categorii de cetăţeni.


Restaurarea dreptăţii şi a legalităţii

Ca Preşedinte al României, voi garanta eliberarea de orice formă de influenţă sau intervenţie politică a instituţiilor legal abilitate să asigure respectarea şi aplicarea legii, securitatea ţării, siguranţa statului şi a cetăţeanului. Voi anula orice posibilitate ca grupuri politice sau de influenţă să se mai amestece în activitatea acestor instituţii, iar reprezentanţii şi lucrătorii lor se vor bucura de protecţia directă a Preşedintelui.

Voi susţine începerea imediată a reanalizării modului în care s-a efectuat până acum privatizarea economiei. Privatizările frauduloase vor fi anulate, banii vor fi recuperaţi, iar vinovaţii vor trebui să răspundă în faţa justiţiei. Justiţia română va proceda la cercetarea neîntârziată a cazurilor de parazitare a întreprinderilor prin firme căpuşă şi privatizări oneroase. Nici un funcţionar al statului, din administraţie sau din economia naţională nu va putea avea alte surse de venit decât acelea provenite din muncă cinstită.

Voi lucra în acest sens direct cu poporul, pe care îl voi informa cu o totală transparenţă cu privire la acţiunile de restabilire a legalităţii. Voi institui obligaţia ca Preşedintele să se adreseze periodic poporului, prin rapoarte privind starea naţiunii, redactate în spiritul adevărului social şi naţional integral.

Nici un partid sau grup politic nu va mai îndrăzni să se ridice împotriva poporului, nici un demnitar nu va mai avea posibilitatea să prezinte românilor neadevăruri şi dezinformări menite să ascundă acele fapte care contravin legii şi voinţei poporului român.


Românizarea economiei.
Bunăstare prin muncă cinstită

Voi utiliza toate prerogativele constituţionale şi voi acţiona categoric pentru a determina Parlamentul şi Guvernul să oprească imediat aşa-numita “privatizare”, care nu are nimic comun nici cu economia de piaţă şi nici cu interesele poporului român. Propun schimbarea integrală a concepţiei privind reforma economică.

Comuniştii, forţele de ocupaţie străină, au naţionalizat industria. Regimul actual privatizează industria. Nici una dintre aceste măsuri nu a avut succes. Naţionalizarea nu a adus nimic bun. Privatizarea s-a dovedit a fi doar o metodă de a fura bunurile poporului. Guvernanţii vând întreprinderile pe nimic prietenilor, rudelor şi celor care-i sprijină. Este doar mijlocul prin care politicenii se îmbogăţesc.

Eu nu doresc naţionalizarea, dar nu doresc nici privatizarea care camuflează înstrăinarea avuţiei naţionale. Eu vreau a treia cale. Întreprinderile trebuie vândute în mod cinstit şi la preţuri bune numai celor care le vor conduce bine, cu condiţia păstrării şi dezvoltării lor, iar banii îi vom pune într-un Fond pentru România. Guvernul nu va pune mâinile pe aceşti bani. Banii aparţin poporului român. Politicienilor nu li se va permite să-i folosească pentru ei. Fiecare român va deţine partea cuvenită din acest Fond. Dar nimeni nu va primi banii ca atare. Banii aceşta vor fi folosiţi pentru împrumuturi bancare cu dobândă scăzută numai pentru investiţii şi numai pentru cetăţenii români. Fiecare va avea posibilitatea să înceapă propria sa afacere, propria sa activitate economică. De exemplu, o familie ar putea cumpăra un tractor. O altă familie va cumpăra o fermă de animale. Alta va cumpăra un computer sau un mic atelier. Banii obţinuţi din vânzarea întreprinderilor de stat sunt banii oamenilor. Este munca lor în aceşti bani şi ei sunt cei care trebuie să beneficieze de aceşti bani. Aceasta nu este privatizare. Aceasta este Românizare. Aceasta este calea pentru crearea unei clase de mijloc puternice, majoritare, formată din oameni stabili şi independenţi economic.


Reorganizare şi eficientizare economică

De asemenea, voi acţiona pentru a sprijini introducerea urgentă a următoarelor măsuri privind:

1. Recompensarea deopotrivă a muncii lucrătorilor şi a iniţiativei capitalului.
Statul, prin politicile sale vamale, comerciale, fiscale şi monetare are datoria să încurajeze atât recompensarea muncii individuale, cât şi a capitalului, în condiţiile creşterii productivităţii muncii, a economisirii şi a investiţiilor. Nu se poate constitui o economie performantă în condiţiile salahorizării şi subnutriţiei forţei de muncă şi nici prin strivirea iniţiativei economice private.

2. Despăgubirea imediată a ţăranilor pentru inventarul agricol, uneltele şi bunurile confiscate la colectivizare. Asigurarea, prin utilizarea capacităţilor industriale existente, a maşinilor agricole necesare activităţii agricultorilor români. Dezvoltarea mecanismelor de distribuire a produselor agricole autohtone şi eliminarea intermediarilor speculanţi.

3. Stabilitatea contextului legislativ, a politicilor economice ale statului. Libertatea acţiunii economice şi dreptul la muncă.

4. Reducerea fiscalităţii, despovărarea Bugetului de cheltuieli inutile şi utilizarea fondurilor pentru dezvoltare şi sprijinire a iniţiativei. Guvernele vor trebui să înceteze imediat politica de încurajare a nemuncii.

5. Refacerea şi dezvoltarea învăţământului şi cercetării, pentru ridicarea nivelului şi performanţei economice.

6. Legarea creditului de producţia industrială şi agricolă, de servicii. Statul român prin organismele abilitate va trebui să vegheze sub pedepse aspre ca structura creditului şi natura acestuia să fie subordonate în primul rând nevoilor productive ale economiei. Performanţa bancară va trebui să fie indisolubil legată de nivelul şi eficienţa sprijinirii de către bănci a activităţilor reale din economie.

7. Dezvoltarea rapidă a autostrăzilor, a reţelei de drumuri.

8. Construcţia urgentă a unei reţele „Intranet“ naţională, cu acces liber pentru utilizatorii români şi cu facilităţi la accesul şi conectarea la reţeaua mondială Internet.


Promovarea profesionalismului şi a tinerei generaţii de specialişti

Am convingerea că una din cauzele principale ale eşecului economic şi politic de până acum stă în incapacitatea clasei politice de a promova adevăraţii specialişti de care dispune România. Doresc schimbarea radicală a acestei situaţii. Ţara dispune de oameni cu un excepţional nivel de pregătire precum şi de mulţi tineri ce au dovedit performanţă şi rezultate deosebite. Nimeni nu s-a gândit la aceşti oameni decât eventual în mesaje electorale.

Eu nu sunt legat de nici o obligaţie faţă de nici o clientelă sau grup de interese. Interesele mele sunt exclusiv cele ale dezvoltării României, ale modernizării instituţiilor şi mecanismelor sale administrative şi social-politice. Misiunea mea ca Preşedinte al României va fi să promovez reprezentanţii autentici ai unei noi mentalităţi, moderne şi eficiente, pe reprezentanţii competenţei şi profesionalismului autentic. Voi întreprinde tot ce corespunde prerogativelor legale pentru a determina înlocuirea celor care, cu incompetenţă sau rea voinţă, au adus prejudicii grave instituţiilor statului român.


Drepturile familiei. Drepturile cetăţeanului.

Preşedintele trebuie să fie preocupat de drepturile şi şansele fiecărui cetăţean şi ale fiecărei familii. Respectarea drepturilor cetăţeanului şi ale familiei sale asigură temelia organizării statale. Când familia nu-şi poate exercita funcţiunile proprii, societatea este ameninţată de distrugere şi dizolvare. Autoritatea tatălui, cultul mamei şi iubirea de frate sunt puterile morale unice care pot garanta stabilitatea şi armonia societăţii. Criza familiei se propagă în mediul de viaţă al unei colectivităţi ca o gravă criză a ordinii, a solidarităţii şi a respectului.

Preşedintele trebuie să acţioneze pentru eliminarea tuturor cauzelor care au condus la situaţia gravă în care se află azi familiile românilor. Lipsa mijloacelor elementare la dispoziţia familiei, a celei tinere în special, livrează noua generaţie primejdiei abandonului, disoluţiei şi anarhiei.


Protecţia socială. Tinerii şi vârstnicii.

Atenţia preşedintelui trebuie să fie îndreptată asupra modului în care este rezolvată grava problemă a protecţiei sociale.

Două categorii sunt cu precădere lovite în aceşti ani ai dezastrului naţional: vârstnicii şi tinerii, pensionarii şi cei ce se află la începutul vieţii, al carierei profesionale.

Trebuie urgent clarificată situaţia fondurilor de pensii, iar statul trebuie să aibă ca prioritate respectarea echitabilă a drepturilor celor care, prin munca lor, au participat la crearea avuţiei naţionale, avuţie distrusă şi înstrăinată prin „grija“ guvernelor post-decembriste.

De asemenea, relansarea economiei şi acordarea dreptului la iniţiativă al tinerei generaţii vor constitui şi modalităţi de rezolvare a problemelor celor vârstnici. Creşterea rapidă a veniturilor tinerilor – cea mai performantă categorie a vieţii economice moderne – va duce la ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru părinţii şi bunicii acestora.

Ca Preşedinte al României, mă voi implica direct în sprijinirea tuturor iniţiativelor care vizează oprirea exodului tineretului şi crearea condiţiilor necesare pentru ca ţara să beneficieze de creativitatea, inteligenţa şi puterea de muncă a tinerei generaţii.

Dreptul familiei tinere la o locuinţă şi la venituri decente, precum şi dreptul vârstnicilor la o pensie potrivit muncii depuse, la o asistenţă medicală corespunzătoare trebuie scoase din arsenalul demagogic al propagandiştilor electorali şi trecute ca urgenţe absolute în activitatea statului român.


Organizarea cunoaşterii realităţii sociale în sprijinul reconstrucţiei naţionale

O importantă datorie naţională şi socială este organizarea competenţei şi a intereselor profesionale colective şi ale capitalului, deopotrivă cu organizarea cunoaşterii realităţii sociale în serviciul Reconstrucţiei naţionale.

Organizarea studiilor în slujba reconstrucţiei naţionale cere, la rândul ei, relansarea Institutului Social Român, care va acţiona în teritoriu după modelul de cunoaştere promovat şi instituţionalizat de şcoala sociologică a lui D. Gusti. Această organizare devine şi o metodă eficientă pentru apărarea spiritualităţii româneşti şi a inteligenţei naţionale.


Educaţia Naţională.
Competenţă, performanţă, moralitate.

Preşedintele are datoria să vegheze şi să intervină pentru susţinerea iniţiativelor care vizează reorganizarea şi întărirea învăţământului, a întregului sistem al educaţiei naţionale:

1. Regândirea unei noi Legi a Învăţământului, care să reprezinte o bază pentru o Reformă reală, adecvată realităţii vieţii, care să reliefeze identitatea învăţământului românesc şi nevoile educaţionale reale.

2. Stabilirea unor politici coerente de finanţare, corespunzătoare costurilor unui învăţământ modern şi performant.

3. Implicarea tuturor instituţiilor (Biserică, mass-media, Armată etc.) care, prin natura activităţii lor, intervin în procesul de educaţie şi formare a tineretului.

4. Aplicarea de măsuri severe privind protecţia faţă de mecanismele manipulatorii, antisociale şi subculturale care agresează sistematic populaţia României, cu efecte grave mai cu seamă asupra copiilor şi tineretului.

5. Luarea unor măsuri urgente privind:
- stabilirea unor criterii unitare de admitere în liceu şi în învăţământul superior;
- restabilirea învăţământului românesc în zonele cu etnici români minoritari;
- regândirea, planurilor şi programelor de învăţământ, cu căutarea unui raport echilibrat între tradiţie şi inovaţie;
- îmbunătăţirea procesului de evaluare şi control pe piaţa liberă a manualelor alternative.

6. Instituirea zilei de 15 Iunie, Ziua Eminescu, ca Zi Naţională a României şi construcţia întregului concept educaţional privind formarea tinerei generaţii plecând de la amplul curent de creaţie şi gândire reprezentat de Mihai Eminescu şi recunoscut ca atare de toţi marii reprezentanţi ai spiritualităţii şi culturii româneşti moderne.


Apărarea naţională. Armata.

Ca instituţie de bază a României menită să apere valorile fundamentale – suveranitatea României, independenţa, integritatea noastră teritorială, organismele şi principiile Statului de Drept –, Armata va fi întărită permanent la toate eşaloanele şi în toate sectoarele. Buna funcţionare a Armatei şi buna pregătire militară este o problemă gravă şi de responsabilitate morală pentru fiecare cetăţean şi pentru întregul popor român. Va fi atent urmărită organizarea şi dotarea Oştirii, ameliorarea continuă a structurilor de comandă şi de execuţie, a resurselor sale de aprovizionare, a tehnicii de luptă, a performanţelor pe care le obţine.

Preşedintele va urmări cu cea mai mare atenţie colaborarea Armatei noastre cu alte armate, în funcţie de interesele statului şi ale naţiunii române. Avem convingerea că o bună colaborare cu Alianţa militară occidentală corespunde intereselor noastre naţionale şi tradiţiilor noastre istorice.

De asemenea, va trebui respectat actul de decizie al Marelui Stat Major, în conformitate cu Constituţia şi regulamentele militare. În ceea ce priveşte înzestrarea armatei, aceasta se va face prin încurajarea industriei naţionale, prin practici comerciale compensatorii şi prin alocarea unor bugete de înzestrare optime, independente de constrângerile financiare conjuncturale.

Voi promova conceptul Apărării Ţării de către Întregul Popor, concept fundamental pentru întreaga noastră istorie politică şi militară, dar abandonat în mod eronat şi iresponsabil de către clasa politică postdecembristă.



Siguranţa Naţională

Întrucât forţele comunităţii informaţionale sunt garante ale siguranţei naţionale, ele trebuie să dispună de un cadru legal substanţial îmbunătăţit pentru a identifica eventualele surse de insecuritate şi pentru a acţiona preventiv încât aceste surse să nu capete amploare. În acest sens, după modelul democratic al instituţiilor similare din statele occidentale trebuie întărite şi sporite competenţele SRI, SIE etc. inclusiv prin instituirea unor capacităţi (limitate şi supravegheate prin control parlamentar) de intervenţie.

Serviciile de informaţii trebuie să conlucreze cu toate celelalte instituţii militare, iar informaţia furnizată diverselor instituţii şi persoane abilitate ale statului trebuie protejată de articole de lege clare, formulate sub aspectul sancţiunii penale. De aceea se impune de urgenţă îmbunătăţirea Legii Siguranţei Naţionale şi a articolelor corespunzătoare din Codul Penal.

De asemenea, formarea ofiţerilor de informaţii nu se mai poate face, ca în situaţia actuală, la sugestiile diverşilor amatori ce bântuie nestingheriţi - şi deloc dezinteresaţi - prin instituţiile de învăţământ superior de profil.

Aceste instituţii de importanţă naţională trebuie să aibă un nivel de secretizare şi profesionalizare apropiat de standardele tuturor statelor democratice al căror exemplu este mereu invocat fără a fi însă şi urmat.



Integrare cu demnitate în comunitatea statelor democratice.
Cooperare şi parteneriat internaţional

Ca Preşedinte voi acţiona pentru integrarea României în comunitatea statelor democratice avansate. Doresc însă o integrare cu demnitate, care să ţină seama de identitatea noastră, de valorile noastre şi mai ales de drepturile noastre, ale românilor, ale tuturor cetăţenilor României. În acelaşi timp, voi lucra pentru ca România să-şi reia şi să-şi întărească bunele relaţii de colaborare cu marile puteri ale lumii – S.U.A., Federaţia Rusă, China, Puterile europene – pentru asigurarea unui echilibru în sistemul de relaţii internaţionale, lucru esenţial pentru interesele politice şi economice ale ţării noastre.

Cel mai important, pentru noi, eveniment al sfârşitului de mileniu, întâlnirea de la Bucureşti dintre Patriarhul României şi liderul spiritual al Occidentului, Sanctitatea Sa Papa, a oferit expresia sintetică a rolului ţării noastre, şi anume acela de „ţară punte între Orient şi Occident“. Misiunea noastră ca stat în această parte a lumii este aceea de a asigura echilibrul geo-politic regional, de a fi – aşa cum spunea Eminescu – „un stat de cultură la gurile Dunării“.



Încotro ne îndreptăm


Redobândirea demnităţii şi integrităţii naţionale.
Intrarea în al III-lea Mileniu creştin al existenţei noastre ca popor.


Eu cred în vitalitatea, inteligenţa şi puterea poporului român. Calităţile şi resursele noastre sunt însă irosite de o clasă politică dominată de ineficienţă, incompetenţă şi incorectitudine.

Recâştigarea demnităţii noastre trebuie să înceapă de sus în jos. Nu poporul este vinovat pentru situaţia actuală. Vinovate sunt acele grupuri care, profitând de contextul internaţional, au ajuns la conducere mai întâi după al II-lea Război Mondial, cu sprijinul unei puteri străine, şi apoi, în 1989, pe fondul dezorganizării grave în care se afla societatea românească, au revenit şi s-au dezvoltat, constituindu-se într-un sistem de oligarhie politică înstrăinată de poporul peste care a ajuns să guverneze. Aceste grupuri oligarhice nu au nimic comun cu poporul român, nu au nimic comun, de altfel, cu nici un popor. Cei care acţionează permanent în dispreţul legii şi a oricăror norme morale nu sunt altceva decât simpli infractori.

Acum, în pragul celui de-al III-lea mileniu creştin, afirm credinţa în puterea poporului român de a-şi reconstrui un stat care să garanteze buna organizare a tuturor componentelor sociale, economice, politice, culturale, spirituale în aşa fel încât cetăţenii României să se bucure de o viaţă în bunăstare şi demnitate, să contribuie cu valorile create de-a lungul istoriei la fondul de valori al umanităţii. Eu cred în forţa şi capacitatea românilor, cred în misiunea culturală a poporului român, cred în dimensiunea spirituală a României, ţară atât de înălţător onorată de Tradiţia Europei creştine cu frumosul nume „Grădina Maicii Domnului“.

Condiţia fundamentală pentru ca Românii să-şi redobândească drepturile fireşti iar România să-şi îndeplinească menirea în această parte a lumii este ca instituţiile statului să funcţioneze în interesul cetăţenilor şi nu împotriva lor. Acest proces nu poate începe decât cu şi prin instituţia supremă a Şefului Statului.

Românii vor decide care va fi momentul acestui început.

Dumnezeu să ajute România!


Marian Munteanu





Note:

[1] Convenţia Democrată din România, preşedinte Emil Constantinescu (Preşedinte al României, 1996-2000).
[2] Guverne dominate de FSN şi FDSN, preşedinte Ion Iliescu (prim-miniştri: Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Văcăroiu).
[3] CDR a guvernat România în perioada 1996-2000, în alianţă cu Partidul Democrat (condus de Petre Roman).

SUS